Câte-n lunǎ şi-n stele…

Posts Tagged ‘obiceiuri’

Vine primavara!

Posted by Chris pe 1 martie 2012

Cu mintea si atentia facand slalom printr-o multime de ganduri, proiecte, termene, probleme cu masina, o viroza si-o ninsoare abundenta, am pierdut astazi sirul datelor si am uitat cu desavarsire ca este, calendaristic, cel putin, ultima zi de iarna. Si, in timp ce gandul zbura aiurea, de la una la alta, pasii inaintau pe drumul pe care-l stiau, neatenti la decor, printre fulgii desi de iarna insistenta, cand m-am trezit in mijlocul unei piete improvizate de martisoare. Surpriza momentului mi-a provocat o bucurie neastepta la gandul ca, iata, vine primavara!  Nu ma las amagita de calendar, stiu bine ca la noi iarna nu se lasa cu una cu doua, pana nu da gata si cea din urma baba, atat pe stilul nou, cat si pe cel vechi, adica, undeva spre sfarsitul lui martisor. Dar ceva in amestecul ala de forfota si culori, snurulete si celofane, potcoave si inimoare de tinichea, toate straduindu-se sa invinga ninsoarea care cadea impasibila, incercand sa le acopere, imi amintea de sarguinta cu care ghioceii isi fac loc sa iasa de sub zapada. Alaturi de puzderia multicolora de martisoare, se distingeau cu greu la lumina becurilor o multime de alte obiecte: flori de platic si panza, ingerasi, insecte, iconite, pene colorate, cutiute de catifea si altele pe care nu le-am identificat. Le priveam curioasa si amuzata, privindu-i pe vanzatorii agitati: ”Poftiti.Un leu bucata”! Pai, da, se cam termina “sezonul”. “Un leu bucata” pentru o bucatica de metal, sau carpa, sau plastic, sau ce-o fi, care ar trebi sa ne aminteasca de primavara, de speranta, de noroc, de iubire. “Un leu bucata” pentru un simbol pe care nici nu mai stim de unde si de cand l-am mostenit, un simbol ale carui semnificatii suntem pe cale sa le uitam incet-incet. Le cumparam de cele mai multe ori pe fuga, in ultima seara, la “Un leu bucata”, le oferim mai mult din obligatie, am uitat (de ce) sa le mai purtam. Ma bucur pentru ca vine primavara. Dar simt si o nostalgie dulce-amara gandidu-ma la martisoarele copilariei, apoi ale adolescentei, apoi… Ce-au insemnat ele, rand pe rand… a venit primavara,  sa ai noroc, te iubesc …

Imi pare rau ca nu avem grija de martisor. E mic, e vesel, e-al nostru…De unde vine si ce vrea el sa transmita?  Traditia lui se pierde in trecut, dar, se pare ca e o mostenire de la romani. Ne-o spune numele lui, de “martisor” , care are origini latine (fiind si numele popular al lunii martie.) Dar, acest obicei al primaverii este specific poporului roman si isi are originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea lui are loc in prima zi a lui martie, considerata ca prima luna a primaverii. Snurul martisorului, adevarat ying si yang al romanilor, exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei: viata-moarte, vara-iarna, caldura-frig, lumina-intuneric. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii in timp ce culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. Martisoarele se poarta o perioada de timp bine determinata, iar procesul  scoaterii martisorului are semnificatii dieferite fiind legat de practicile de previziune a vremeii.

Nu stiu daca veti oferi sau purta martisor, dar va doresc sa averti parte de o primavara calda si senina!

Reclame

Posted in Divertisment | Etichetat: , , , , , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: