Câte-n lunǎ şi-n stele…

Archive for the ‘Social’ Category

La multi ani!!!

Posted by Chris pe 4 ianuarie 2013

La multi ani 2013! Si la multi ani blogului meu, care a facut un anisor 🙂 !  Fix acum un an scriam aici:

https://mironcis.wordpress.com/2012/01/04/la-multi-ani-2012/

primul atricol pe blog. Credeam ca o sa scriu mai mult mai multe decat am scris. Poate anul asta voi avea mai mult spor…

Si ma uitam pe dorintele mele de inceput de an si ma gandeam cam ce-am facut si ce nu. Cred despre anul ce s-a incheiat ca a fost un an bun, in care am avut sansa sa invat lucruri noi, sa cunosc oameni minunati, sa vad locuri frumoase, sa ma bucur de viata. Imi voi aminti cu mare drag de multe momente din acest an… de primavara, cu flori si pasari, de munte, de intalnirea cu colegii de liceu dupa muuulti ani,  de mare, de o intalnire aproape magica cu caprele negre, de prima intalnire cu Retezatul, de excursia in Alpi si multe alte momente exceptionale, de oamenii extraordinari fara de care toate acestea nu cred ca ar fi fost posibile si carora as vrea sa le multumesc… Cam asa cred ca imi va ramane in suflet 2012…

Această prezentare necesită JavaScript.

Am facut din toate cele pe care mi le-am propus, cate-un pic macar. Evident, e loc de mai bine, asa ca voi pastra aceeasi lista de „to do’s” si pentru acest an, dar o voi completa:

    • Imi doresc sa gasesc bucurie in lucrurile simple
    • Imi doresc sa las trecutul in urma
    • Imi doresc sa vorbesc mai putin si sa ascult mai mult (prietenii stiu de ce 🙂  )
    • Imi doresc sa fiu cat mai riguroasa in respectarea programului de sport
    • Imi doresc sa continui sa invat cat mai multe, din fiecare eveniment, pe langa fiecare om ce-mi apare in cale.

. Va doresc tuturor sa aveti un an cat mai bun!!!

Reclame

Posted in Divertisment, Foto, Sentimente, Social | Etichetat: , , | 3 Comments »

Veniti de luati lumina!

Posted by Chris pe 15 aprilie 2012

Am mers si eu aseara, la fel ca multi altii, sa iau Lumina…

Traditia ne spune ca in sambata dinaintea Pastelui, lumina Sfanta coboara in Biserica Sfantului Mormant, aprizand lumanarile tinute de Patriarhului ortodox al Ierusalimului. De sute de ani (evenimentul a inceput sa fie consemnat din 1106) minunea se intampla in fiecare an, la date diferite, ascultand rugaciunile crestinilor ortodocsi. In dorinta de a prezenta evenimentul s-au consumat, cred, tone de cerneala, sau, mai nou, tone de biti, atat de cei care cred in minunea Luminii Sfinte, dar si de cei care cred caea este doar o farsa. Nu vreau sa scriu acum si aici despre asta…

Am mers, cum va spuneam, sa iau Lumina. Ploua incet si marunt si ma gandeam, oare cum vom sta zeci de oameni, in curtea bisericii, cu umbrelele desfacute si cu lumanarile aprinse, pentru a asculta slujba Invierii. Dar lui Dumnezeu I s-a facut cred mila de noi si, inainte cu doar cateva minute de miezlul noptii, ploaia s-a oprit, ca prin minune. M-am gandit atunci, la ce este o minune. Pai, o minune este un fenomen neobisnuit, supranatural, care pare sa sfideze argumentele logice si stiintifice. Toti speram ca exista minuni, le dorim, ne rugam pentru ele, le cerem, le asteptam, iar cand ni se intampla… ne indoim de ele. Oare de ce de fiecare data cautam explicatii, cu o dorinta frenetica de a (ne) demonstra ca, de fapt, minunea aia a nu exita, ca totul poate fi explicat cat se poate de stiintific, sau, mai rau, este doar o intamplare? Da, stiu, au existat multe cazuri in istorie cand presupuse minuni nu au fost decat fenomene neintelese la vremea respectiva si, poate, de aceea suntem sceptici. De multe ori insa, vad o dorinta uriasa, nu de a cauta intelegerea fenomenului ci doar de a demonstra ca totul e un fake. Se intampla in fiecare an, la Pastele ortodox, in Biserica Sfantului Mormant. In fiecare an, candelelele se sting, incaperea Mormantului se sigileaza. Politia israeliana il controleaza pe Patriarh ca acesta sa nu aibe la el niciun mijloc de a aprinde focul. Dupa jumatate de ora de rugaciune, acesta iese purtand Lumina Sfanta. In fiecare an. Si in fiecare an ne indoim ca flacara cu care iese Patriarhul este aprinsa de Divinitate, ca este Lumina cea Sfanta. Spunem in fiecare an “Hristos a inviat!” si raspundem cu “Adevarat a inviat!”, dar cautam in continuare osemintele lui Iisus, mandri parca, de fiecare descoperire care pare sa-l coboare pe Iisus mai jos, mai in aproape de ranadurile noastre, ale oamenilor.

Cred ca zilnic, in viata noastra, a tuturor, se intampla cate o minune. Dar inima noastra este prea inchisa pentru a o vedea, pentru a o primi. Se poate, oare, sa nu ne credem indeajuns de vrednici pentru a o merita? Poate…  Mi-as dori sa-mi curat sufletul de gandurile prea logice, de stiinta care-mi sopteste neincetat : ”minunile nu exista, totul poate fi explicat”, sa pot accepta minunile din viata mea, zi de zi, cu bucurie si recunostinta! Va doresc si voua, sa credeti din tot sufletul ca, acum mai bine de 2000 de ani, o Fecioara a dat nastere unui Prunc zamislit prin puterea lui Dumnezeu, ca acesta a pastorit oamenii si le-a vorbit despre Imparatia Cerurilor, ca s-a jertfit pentru iertarea noastra si a inviat din morti, calcand moartea si dandu-ne speranta Vietii. Sa credeti in toate minunile din viata voastra!

Sa aveti Sarbatori frumoase, pline de caldura si Lumina! Hristos a inviat!

Posted in Divertisment, Sentimente, Social | Etichetat: , , , | 4 Comments »

Păcatul nostru cel mai mare este că facem orice anormalitate să devină normalitate ” Octavian Paler

Posted by Chris pe 31 ianuarie 2012

Duminica am iesit la plimbare. Imi era tare dor sa umblu prin nameti, asa ca m-am alaturat unui grup de prieteni si am „inotat” toata ziua printr-o zapada generoasa, de aproape un metru pe alocuri.Am pornit din Bran peste Magura (Branului), prin satul Magura, Prapastiile Zarnestilor si Zarnesti. Deoarece s-a ales acest traseu si nu unul dus-intors am apelat la mijloacele de transport in comun. Dimineata autobuzul de Bran, seara trenul din Zarnesti. Cu zapada maricica, cu oprirea la o ciorba, cu una cu alta, am ajuns sa ne intoarcem cu trenul de la ora 21. Adica am ajuns in Brasov pe la 21.45. Dupa o zi de umbaltura, infrigurata dupa mai bine de o ora de asteptare in asa-zisa gara din Zarnesti parca nu aveam chef sa strabat cele aproximativ 3 statii de autobuz (din gara pana acasa) pe jos, asa ca m-am hotarat sa iau un taxi. Ca de obicei, in parcarea de taxiuri de langa gara, coada de taxiuri cu tarif „special” si cateva taxiuri obisnuite. Le ignor pe „speciale” si ma indrept spre primul din a doua coloana. Dau sa urc si primesc o intrebare seaca „Pana unde?”. Dau „Buna seara” si spun pana unde. „A, nu… de acolo am venit.” Nu-i nimic, imi zic, mai sunt taxiuri… nu era prima data cand eram intampinata cu atat de multa amabilitate. Urmatorul mi-a mai taiat un pic din elan  „pai asa cursa scurta?, urmatorul, la fel :-O …Nu stiu de unde ideea ca trebuie sa faci un numar minim de km pentru a indrazni sa urci in taxi? Si, daca este asa, de ce nu este afisat la vedere, langa tarif?!  E oare mai profitabil sa stai in statie, cu motorul pornit ca sa nu ingheti, asteptand doar curse Brasov-Predeal? Se pare ca da. Ultimul, mai amabil imi spune zambind :”Bine, mergem , dar imi platiti cura dus-intors, adica 10 lei„. Stau si ma gandesc… 10 lei pentru o cursa de maxim 5 lei… hmmm.  Dincolo de discutiile de cat de mult inseamna 10 lei, ma intriga nonsalanta cu care acesti oameni pretind pe fata ceva ce nu li se cuvine. In fiecare zi. Si mai ales noapte. Fara rusine. Fara teama.  Fara teama ca intr-o zi cineva va face plangere la Protectia consumatorului. Normal, deoarece plangerile, de cele mai multe ori, n-au niciun rezultat… Nu cred ca sunt singura care intr-o noapte geroasa, in gara, cu bagaj, cauta un taxi pentru o distanta potrivit de mare. Probabil ca nu sunt nici singura care a renuntat descumpanita si uimita, inghitindu-si furia, recunoscand neputinta de a schimba ceva..Si uite-asa cred, devenim cu totii, rand pe rand, spectatori neputinciosi nesimtirii, complici la triumful anormalitatii impotriva normalitatii.

Posted in Social | Etichetat: , | 4 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: