Câte-n lunǎ şi-n stele…

Archive for the ‘Sentimente’ Category

La multi ani!!!

Posted by Chris pe 4 ianuarie 2013

La multi ani 2013! Si la multi ani blogului meu, care a facut un anisor 🙂 !  Fix acum un an scriam aici:

https://mironcis.wordpress.com/2012/01/04/la-multi-ani-2012/

primul atricol pe blog. Credeam ca o sa scriu mai mult mai multe decat am scris. Poate anul asta voi avea mai mult spor…

Si ma uitam pe dorintele mele de inceput de an si ma gandeam cam ce-am facut si ce nu. Cred despre anul ce s-a incheiat ca a fost un an bun, in care am avut sansa sa invat lucruri noi, sa cunosc oameni minunati, sa vad locuri frumoase, sa ma bucur de viata. Imi voi aminti cu mare drag de multe momente din acest an… de primavara, cu flori si pasari, de munte, de intalnirea cu colegii de liceu dupa muuulti ani,  de mare, de o intalnire aproape magica cu caprele negre, de prima intalnire cu Retezatul, de excursia in Alpi si multe alte momente exceptionale, de oamenii extraordinari fara de care toate acestea nu cred ca ar fi fost posibile si carora as vrea sa le multumesc… Cam asa cred ca imi va ramane in suflet 2012…

Această prezentare necesită JavaScript.

Am facut din toate cele pe care mi le-am propus, cate-un pic macar. Evident, e loc de mai bine, asa ca voi pastra aceeasi lista de „to do’s” si pentru acest an, dar o voi completa:

    • Imi doresc sa gasesc bucurie in lucrurile simple
    • Imi doresc sa las trecutul in urma
    • Imi doresc sa vorbesc mai putin si sa ascult mai mult (prietenii stiu de ce 🙂  )
    • Imi doresc sa fiu cat mai riguroasa in respectarea programului de sport
    • Imi doresc sa continui sa invat cat mai multe, din fiecare eveniment, pe langa fiecare om ce-mi apare in cale.

. Va doresc tuturor sa aveti un an cat mai bun!!!

Reclame

Posted in Divertisment, Foto, Sentimente, Social | Etichetat: , , | 3 Comments »

Si-a mai trecut o vara…

Posted by Chris pe 1 septembrie 2012

A trecut vara… Inca una. Calda. Foate calda si secetoasa. Si plina de evenimente. Am umblat destul de mult (si inca n-am terminat 🙂  ). Mi-am propus sa scriu despre locurile pe care le-am vazut si lucrurile pe care le-am facut. Nu mi-am gasit timp sa scriu despre fiecare asa cum se cuvine. Poate ca o sa-mi fac odata cu venirea toamnei si o sa povestesc despre prima intalnire cu Retezatul, despre caprele negre din Crai si despre ce-o sa-mi mai vina in minte…

Dar, mai presus de toate, acum ma gandesc la vara. Iar vara inseamna mirosul sarat si gustul amarui al marii, nisipul ud cu scoici care zgarie talpa, magia noptilor instelate acompaniate de sunetul sacadat al valurilor, ca respiratia grea a unui urias adormit.

Am vazut si in vara asta marea. Am regasit-o la fel de frumoasa, m-a primit din nou si mi-a alintat pielea in valurile ei calde. M-am lasat mangaiata de soare si batuta de vant. Am stat din nou noaptea pe plaja sa caut cu privirea perseidele, sa dansez si sa astept zorii pe nisipul aspru …

Mi-e deja asa de dor de mare…

Posted in Divertisment, Excursii, Foto, Sentimente | 2 Comments »

Veniti de luati lumina!

Posted by Chris pe 15 aprilie 2012

Am mers si eu aseara, la fel ca multi altii, sa iau Lumina…

Traditia ne spune ca in sambata dinaintea Pastelui, lumina Sfanta coboara in Biserica Sfantului Mormant, aprizand lumanarile tinute de Patriarhului ortodox al Ierusalimului. De sute de ani (evenimentul a inceput sa fie consemnat din 1106) minunea se intampla in fiecare an, la date diferite, ascultand rugaciunile crestinilor ortodocsi. In dorinta de a prezenta evenimentul s-au consumat, cred, tone de cerneala, sau, mai nou, tone de biti, atat de cei care cred in minunea Luminii Sfinte, dar si de cei care cred caea este doar o farsa. Nu vreau sa scriu acum si aici despre asta…

Am mers, cum va spuneam, sa iau Lumina. Ploua incet si marunt si ma gandeam, oare cum vom sta zeci de oameni, in curtea bisericii, cu umbrelele desfacute si cu lumanarile aprinse, pentru a asculta slujba Invierii. Dar lui Dumnezeu I s-a facut cred mila de noi si, inainte cu doar cateva minute de miezlul noptii, ploaia s-a oprit, ca prin minune. M-am gandit atunci, la ce este o minune. Pai, o minune este un fenomen neobisnuit, supranatural, care pare sa sfideze argumentele logice si stiintifice. Toti speram ca exista minuni, le dorim, ne rugam pentru ele, le cerem, le asteptam, iar cand ni se intampla… ne indoim de ele. Oare de ce de fiecare data cautam explicatii, cu o dorinta frenetica de a (ne) demonstra ca, de fapt, minunea aia a nu exita, ca totul poate fi explicat cat se poate de stiintific, sau, mai rau, este doar o intamplare? Da, stiu, au existat multe cazuri in istorie cand presupuse minuni nu au fost decat fenomene neintelese la vremea respectiva si, poate, de aceea suntem sceptici. De multe ori insa, vad o dorinta uriasa, nu de a cauta intelegerea fenomenului ci doar de a demonstra ca totul e un fake. Se intampla in fiecare an, la Pastele ortodox, in Biserica Sfantului Mormant. In fiecare an, candelelele se sting, incaperea Mormantului se sigileaza. Politia israeliana il controleaza pe Patriarh ca acesta sa nu aibe la el niciun mijloc de a aprinde focul. Dupa jumatate de ora de rugaciune, acesta iese purtand Lumina Sfanta. In fiecare an. Si in fiecare an ne indoim ca flacara cu care iese Patriarhul este aprinsa de Divinitate, ca este Lumina cea Sfanta. Spunem in fiecare an “Hristos a inviat!” si raspundem cu “Adevarat a inviat!”, dar cautam in continuare osemintele lui Iisus, mandri parca, de fiecare descoperire care pare sa-l coboare pe Iisus mai jos, mai in aproape de ranadurile noastre, ale oamenilor.

Cred ca zilnic, in viata noastra, a tuturor, se intampla cate o minune. Dar inima noastra este prea inchisa pentru a o vedea, pentru a o primi. Se poate, oare, sa nu ne credem indeajuns de vrednici pentru a o merita? Poate…  Mi-as dori sa-mi curat sufletul de gandurile prea logice, de stiinta care-mi sopteste neincetat : ”minunile nu exista, totul poate fi explicat”, sa pot accepta minunile din viata mea, zi de zi, cu bucurie si recunostinta! Va doresc si voua, sa credeti din tot sufletul ca, acum mai bine de 2000 de ani, o Fecioara a dat nastere unui Prunc zamislit prin puterea lui Dumnezeu, ca acesta a pastorit oamenii si le-a vorbit despre Imparatia Cerurilor, ca s-a jertfit pentru iertarea noastra si a inviat din morti, calcand moartea si dandu-ne speranta Vietii. Sa credeti in toate minunile din viata voastra!

Sa aveti Sarbatori frumoase, pline de caldura si Lumina! Hristos a inviat!

Posted in Divertisment, Sentimente, Social | Etichetat: , , , | 4 Comments »

De ziua noastra, doamnelor si domnisoarelor

Posted by Chris pe 8 martie 2012

Astazi vreau sa scriu doar pentru fete. Pentru mame. Si sotii. Si surori. Si fiice. Si bunci. Si prietene…

Nu sunt o feminista, ba chiar dimpotriva, s-ar putea spune. Am trait mereu cu regretul ca nu sunt baiat, caci lor li se iarta mai multe, viata lor e mai usoara, pot sa fie uneori mai profunzi, alteori mai superficiali, iar asta sa fie bine. Dar astazi, ma bucur ca sunt femeie! Ma bucur ca am voie sa ma pierd cu firea cand ma coplesesc emotiile, ca am voie sa parchez stramb, ca pot zabovi ore in sir in magazine si sa spun ca e doar shopping-therapy, ca pot apela la farduri ca sa ascund semnele de tristete sau oboseala, ca pot cere ajutor pentru lucruri marunte, ca tot ceea ce se intampla imi naste o emotie si de aceea niciun eveniment nu mai poate fi uitat, ca pot purta viata in mine.

 

Dagele mele, va doresc sa fiti puternice, frumoase si iubite!

Sa va uitati in sufletul vostru si sa va bucurati de ceea ce gasiti acolo. De blandete, de dragoste, de lacrimi, de emotii, de toate cele care va fac diferite, care va fac sa fiti unice si speciale!

Posted in Divertisment, Sentimente | Etichetat: , , , | 3 Comments »

Despre inimi si iubire

Posted by Chris pe 13 februarie 2012

Intre dezastre naturale si manifestatii cu schimbari de guverne, iata ca ne amintim iar ca TREBUIE sa iubim.

Personal nu sunt un mare fan al acesteti sarbatori de import, controversate si comerciale ca mai toate evenimentele ce ne inconjoara. Probabil ca nu e o zi chiar rea, deoarece  orice motiv care ne aminteste de iubire ar trebui sa fie unul bun. 🙂

 

 

Ma bucura sa vad ca  oamenii isi amintesc de cei de langa ei, ca isi iau ragazul de a-si exprima sentimentele, ca se mai bucura de romantism. Cred insa ca iubirea ar trebui sa fie ea insasi o sarbatoare continua! De ce avem oare nevoie de o sarbatoare care sa ne aduca iubirea? Pe unde te uiti, totul s-a trasformat in inimioare si fundite roz, concursuri de sarutat si  „casatorii de o zi”.  Si asta nu are legatura cu numele sarbatorii, fie ea, ziua sf. Valentin sau a Dragobetelui, are legatura cu triumful formei impotriva fondului, cu triumful inimioarelor cu fundita roz impotriva inimilor care bat.

Iubirea este un sentiment ce ar trebui exersat zilnic, in fiecare moment al existentei, cu bucurie si gesturi simple. Ea nu are nevoie de fundite sau artificii, trambite si podoabe pentru a ne implini fiinta. Imi place sa cred ca iubirea nu are termen de garantie si dureaza mai mult decat o zi…

Sa fiti iubiti! Si sa iubiti din toata inima! In fiecare zi!

Posted in Divertisment, Sentimente | Etichetat: , , , , , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: