Câte-n lunǎ şi-n stele…

Archive for 31 ianuarie 2012

Păcatul nostru cel mai mare este că facem orice anormalitate să devină normalitate ” Octavian Paler

Posted by Chris pe 31 ianuarie 2012

Duminica am iesit la plimbare. Imi era tare dor sa umblu prin nameti, asa ca m-am alaturat unui grup de prieteni si am „inotat” toata ziua printr-o zapada generoasa, de aproape un metru pe alocuri.Am pornit din Bran peste Magura (Branului), prin satul Magura, Prapastiile Zarnestilor si Zarnesti. Deoarece s-a ales acest traseu si nu unul dus-intors am apelat la mijloacele de transport in comun. Dimineata autobuzul de Bran, seara trenul din Zarnesti. Cu zapada maricica, cu oprirea la o ciorba, cu una cu alta, am ajuns sa ne intoarcem cu trenul de la ora 21. Adica am ajuns in Brasov pe la 21.45. Dupa o zi de umbaltura, infrigurata dupa mai bine de o ora de asteptare in asa-zisa gara din Zarnesti parca nu aveam chef sa strabat cele aproximativ 3 statii de autobuz (din gara pana acasa) pe jos, asa ca m-am hotarat sa iau un taxi. Ca de obicei, in parcarea de taxiuri de langa gara, coada de taxiuri cu tarif „special” si cateva taxiuri obisnuite. Le ignor pe „speciale” si ma indrept spre primul din a doua coloana. Dau sa urc si primesc o intrebare seaca „Pana unde?”. Dau „Buna seara” si spun pana unde. „A, nu… de acolo am venit.” Nu-i nimic, imi zic, mai sunt taxiuri… nu era prima data cand eram intampinata cu atat de multa amabilitate. Urmatorul mi-a mai taiat un pic din elan  „pai asa cursa scurta?, urmatorul, la fel :-O …Nu stiu de unde ideea ca trebuie sa faci un numar minim de km pentru a indrazni sa urci in taxi? Si, daca este asa, de ce nu este afisat la vedere, langa tarif?!  E oare mai profitabil sa stai in statie, cu motorul pornit ca sa nu ingheti, asteptand doar curse Brasov-Predeal? Se pare ca da. Ultimul, mai amabil imi spune zambind :”Bine, mergem , dar imi platiti cura dus-intors, adica 10 lei„. Stau si ma gandesc… 10 lei pentru o cursa de maxim 5 lei… hmmm.  Dincolo de discutiile de cat de mult inseamna 10 lei, ma intriga nonsalanta cu care acesti oameni pretind pe fata ceva ce nu li se cuvine. In fiecare zi. Si mai ales noapte. Fara rusine. Fara teama.  Fara teama ca intr-o zi cineva va face plangere la Protectia consumatorului. Normal, deoarece plangerile, de cele mai multe ori, n-au niciun rezultat… Nu cred ca sunt singura care intr-o noapte geroasa, in gara, cu bagaj, cauta un taxi pentru o distanta potrivit de mare. Probabil ca nu sunt nici singura care a renuntat descumpanita si uimita, inghitindu-si furia, recunoscand neputinta de a schimba ceva..Si uite-asa cred, devenim cu totii, rand pe rand, spectatori neputinciosi nesimtirii, complici la triumful anormalitatii impotriva normalitatii.

Reclame

Posted in Social | Etichetat: , | 4 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: